Licente de nota 10 pe 'net: FACULTATEA DE ISTORIE - SPECIALIZAREA: ISTORIE MEDIEVALĂ

Titlu:

PÂRCĂLĂBIA ÎN MOLDOVA

Cuprins:

Introducere

Capitolul I

Pârcălăbia în Moldova înainte de Ştefan cel Mare

1.1 Evoluţia pârcălăbiei până la jumătatea secolului XV

1.2 Atribuţiile pârcălăbilor

Capitolul II

Pârcălăbia în Moldova lui Ştefan cel Mare

2.1 Evoluţia pârcălăbiei înre 1457-1504

2.2 Atribuţiile pârcălăbilor

Capitolul III

Pârcălăbia în Moldova după Ştefan cel Mare

3.1 Evoluţia pârcălăbiei până la domnia lui Mihai Viteazul

3.2 Atribuţiile pârcălăbilor

Capitolul IV

Pârcălăbia în Ţara Românească şi Moldova- o privire comparativă

Concluzii

Abrevieri

Bibliografie

Anexe:

Lista pârcălăbilor din Moldova(până în secolul XVII)

Documente

Harta distribuţiei cetăţilor moldoveneşti

----------------------------------------------------------------

Introducere:

"Statele medievale româneşti erau administrate de domn prin funcţionarii săi.În cadrul sistemului instituţional moldovenesc pârcălabii îndeplineau un rol însemnat. Acest rol se explică prin funcţia de comandanţi ai cetăţilor pe care le deţineau, cetăţile fiind cele care asigurau cel mai important rol în lupta de apărare a ţării.

Apariţia statelor independente Moldova şi Ţara Românească, in prima jumătate a veacului al XIV-lea, implica dezvoltarea unui nou sistem de apărare împotriva invaziilor venind din afara şi de dominare în interior. Pe lângă vechile curţi feudale înzestrate cu oameni şi armament îşi fac apariţia , cetăţile zidite din ordinul direct al domniei.

Cetăţile de piatră erau ridicate în regiuni geografice diferite : pe malul Nistrului sau în apropierea lui (Hotin, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, cetatea lui Iurghici), în vecinătatea Prutului (Ţeţina), în interiorul statului, spre Ardeal (Neamţ, Suceava, Roman, Iaşi) şi la Dunărea de Jos (Chilia). Îndeosebi Ştefan cel Mare, în cursul lungii sale domnii, acorda prioritate unui temeinic efort de organizare şi consolidare, de edificare a unui complex şi operativ sistem de fortificaţii. Lucrări de reparaţii şi adăugiri la cetăţile existente, între anii 1476-1483 ca şi marile construcţii de apărare ridicate de marele domn în Moldova, „reprezintă nu numai un întreg sistem întărit, care asigura apărarea, ci şi voinţa de rezistenţă a poporului care lupta împreună cu domnul pentru libetatea sa”¹. Creator al sistemului defensiv al ţării, Ştefan a pus să se repare şi să se restructureze cetăţi mai vechi, pe care adaptându-le noilor metode de luptă specifice epocii, le-a pus în deplină stare de apărare, sub comanda pârcălabilor săi. Rolul lor nu a încetat să fie predominant nici chiar în secolele XVI-XVII când cetăţile au început să decadă ca puncte fortificate de apărare, căci în calitate de dregător principal al ţinuturilor, ei au devenit conducătorii civili ai administraţiei încredintate lor.

Dat fiind rolul însemnat pe care l-au avut aceşti dregători mi-am propus să tratez în această lucrare tocmai această dregătorie publică-pârcălăbia. În măsura posibilităţilor mi-am propus să prezint evoluţia instituţiei feudale de stat din Moldova, pârcălăbia, de la origini până în secolul XVII, prin ilustrarea pârcălabilor cetăţilor moldovene şi a atribuţiilor acestora.

Am încercat să-i prezint funcţiile şi atribuţiile acestei instituţii în aspectele în care au fost cuprinse în monografiile şi studiile publicate până la acest moment. În această expunere am plecat de la lucrările cele mai vechi care mai sunt încă utile, le-am însuşit concluziile juste în text sau note.Este posibil să nu fi subliniat sau să nu fi scos în evidentă idei, ipoteze sau concluzii ale altor cercetători.Instituţia pârcălăbiei din Moldova şi activitatea ei în materie de politică internă(de la întemeierea ei până în mai 1600) este prezentată în evoluţia ei ţinându-se seama de rolul ei şi în Ţara Românească.

În lucrările de sinteză asupra istoriei ţării noastre publicate de A.D.Xenopol, N.Iorga şi C.C.Giurescu găsim date, ipoteze şi generalizări care ne pot da o privire de ansamblu şi comparativă asupra creării şi evoluţiei acestei instituţii feudale. De asemenea, noi contribuţii şi interpretări asupra acestei instituţii din statele române găsim în volumul 4 din tratatul de istorie a României apărut în 2003.

Paralel cu elaborarea lucrărilor de sinteză ale istoricilor amintiţi s-au publicat un număr de monografii asupra unor instituţii şi dregătorii centrale şi locale. Din păcate, aceste lucrări, cea a profesorului C.C.Giurescu,Contribuţii la studiul marilor dregători în secolele XIV-XV şi cea a lui I.C.Filitti,Despre vechea organizare administrativă a principatelor române, cu toate că cercetează aproape fiecare dregătorie din Ţara Românească şi Moldova, nu poate fi folosită decât pentru vederile de ansamblu. Lucrările lui I.Brezoianu, Vechile instituţii ale României (1327-1866) şi V.C.Nicolau, Priviri asupra vechii organizări administrative a Moldovei nu mai pot fi folosite fiindcă nu aduc noutăţi faţă de operele cronicarilor români şi pentru că au numeroase explicaţii şi interpretări eronate.²

Foarte utile pentru studierea pârcălăbiei sunt lucrările lui N.Grigoraş, Instituţiile feudale din Moldova până la mijlocul secolului al XVII-lea, N.Stoicescu, Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova(secolul XIV-XVIII) şi A. şi V.Esanu, Epoca lui Ştefan cel Mare.

În lucrare sa Grigoraş face o amplă analiză a instituţiilor feudale moldoveneşti, inclusiv a pârcălăbiei, surprizând atribuţiile acestei dregătorii şi evoluţia ei până în secolul XVIII.Stoicescu a înfăţişat în expunerea sa, pe scurt, evoluţiile, atribuţiile şi veniturile pârcălabilor, comparând pârcălabia din Moldova cu cea din Ţara Românească.

Lucrarea lui Eşanu cuprinde o serie de studii şi cercetări elaborate în ultimii 5-6 ani, care, direct sau indirect, au drept obiect de studiu epoca voievodului Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi. Partea a doua este extrem de utilă pentru studiul pârcălăbiei deoarece include o serie de articole consacrate unor probleme de administrare a unor cetăţi şi ţinuturi din NE şi E Moldovei.

O serie de articole au fost dedicate acestei dregătorii, publicate de Nichita, Sacerdoţeanu şi Stoicescu.Din păcate articolul lui Nichita din „Arhiva”, Contribuţii asupra pârcălăbiei în Moldova până la sfârşitul secolului XVI din 1925 şi reeditat cu titlul de Pârcălăbia în Moldova până în secolul XVII în 1932 întâmpină unele dificultăţi în a fi studiate datorită timpului îndelungat în care au fost redactate, ele nefiind editate ulterior.

Articolul lui Sacerdoţeanu din ”Revista Arhivelor”, Instituţiile supreme ale Moldovei în secolele XIV-XV şi cel al lui Stoicescu din AIIA, Lista marilor dregători ai Moldovei, sunt extrem de folositoare pentru această lucrare.Alte lucrări care pot fi cercetate sunt cele ale lui Dimitriu, Hatmanul şi pârcălabul de Suceava şi Eşanu, Moldova medievală. Structuri executive, militare şi ecleziastice.

Pentru o privire comparativă a pârcălăbiei din Moldova cu cea din Ţara Românească putem cerceta lucrarea lui Gheorghe Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara Românească(secolul XIII-XVIII) sau AL.Husar, Cetăţi medievale, care deşi analizează cetăţile din Ţara Românească din punct de vedere militar, al construcţiei şi funcţiilor, ne dau informaţii şi despre administrarea lor. Datorită preocupării lui Stoicescu asupra organizării statelor feudale românesti a apărut Dicťionarul marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova(secolul XIV-XVIII) şi a lui D.Giurea, Organizarea administrativă a statului feudal Moldova(secolul XIV-XVIII), cărţi care ne oferă informaţii preţioase despre instituţiile feudale româneşti, inclusiv pârcălăbia.

_____________________

1 Al. Husar, Cetăţi medievale,Bucureşti,2003,p.276

2 N.Grigoraş, Instituţiile feudale din Moldova,Bucureşti,1971,p.15"

-------------------------------------

Pret: 160 Euro